prăgușor
/prə.gu'ʃor/Etimologie
Din prag + sufixul -ușor.
Definiții
- diminutiv al lui prag.
- mic suport pe care se așază tacâmurile la masă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prăgușor | prăgușoare |
| genitiv-dativ | prăgușorului | prăgușoarelor |
| vocativ | prăgușorule | prăgușoarelor |
| articulat | prăgușorul | prăgușoarele |