prădător
/prə.də'tor/Etimologie
Din a prăda + sufixul -ător.
Definiții
- rarpersoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț.
- (reg.) om risipitor, cheltuitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prădător | prădători |
| genitiv-dativ | prădătorului | prădătorilor |
| vocativ | prădătorule | prădătorilor |
| articulat | prădătorul | prădătorii |