prădătoare
/prə.də'to̯a.re/Etimologie
Din prădător.
Definiții
- rarpersoană care pradă, care jefuiește; jefuitoare; hoață.
- (reg.) persoană risipitoare, cheltuitoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prădătoare | prădătoare |
| genitiv-dativ | prădătoarei | prădătoarelor |
| vocativ | prădătoareo | prădătoarelor |
| articulat | prădătoarea | prădătoarele |