prunuț
/pru'nuʦ/Etimologie
Din prun + sufixul -uț.
Definiții
- prunișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prunuț | prunuți |
| genitiv-dativ | prunuțului | prunuților |
| vocativ | prunuțule | prunuților |
| articulat | prunuțul | prunuții |
Din prun + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prunuț | prunuți |
| genitiv-dativ | prunuțului | prunuților |
| vocativ | prunuțule | prunuților |
| articulat | prunuțul | prunuții |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică