pruncuț
/prun'kuʦ/Etimologie
Din prunc + sufixul -uț.
Definiții
- (înv. și reg.) pruncușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pruncuț | pruncuți |
| genitiv-dativ | pruncuțului | pruncuților |
| vocativ | pruncuțule | pruncuților |
| articulat | pruncuțul | pruncuții |