prujitură
/pru.ʒi'tu.rə/Etimologie
Din a pruji + sufixul -tură.
Definiții
- (reg.) glumă; snoavă, anecdotă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prujitură | prujituri |
| genitiv-dativ | prujiturii | prujiturilor |
| vocativ | prujitură | prujiturilor |
| articulat | prujitura | prujiturile |