prudență
/pruˈden.ʦə/Etimologie
Din franceză prudence < latină prudentia, italiană prudenza.
Definiții
- însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prudență | — |
| genitiv-dativ | prudenței | — |
| vocativ | prudență | — |
| articulat | prudența | — |