prozopopee
Etimologie
Din franceză prosopopée < latină prosopopeia.
Definiții
- figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prozopopee | prozopopei |
| genitiv-dativ | prozopopeii | prozopopeilor |
| vocativ | prozopopee | prozopopeilor |
| articulat | prozopopeea | prozopopeile |