Etimologie

Din latină provocare. Confer franceză provoquer.

Definiții

1. (v.tranz.) a ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni.
2. a avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui.
3. (spec.) a produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni.
4. a chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere.
5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru provoca.

Exemple

• Îl provoacă la luptă.
• Injecția i-a provocat o senzație de înviorare.
• A provoca cuiva o supărare.

Declinare

Sinonime: 1: instiga, asmuți, chema, invita, (înv.) provocarisi, 2: cauza, crea, da, determina, face, pricinui, produce, stârni, 3: cauza, pricinui, produce, (pop.) cășuna, (înv.) trage

Etimologie

Din verbul a provoca.

Definiții

1. instigat.

Sinonime: ațâțat, incitat, instigat

Etimologie

Din provoca.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru provoca.