provocator
/pro.vo.ka'tor/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză provocateur.
Definiții
- care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic.
- care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.
provocator
/pro.vo.ka'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care instigă la producerea unui act reprobabil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | provocator | provocatori |
| genitiv-dativ | provocatorului | provocatorilor |
| vocativ | provocatorule | provocatorilor |
| articulat | provocatorul | provocatorii |
provocător
/pro.vo.kə'tor/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Confer provocator.
Definiții
- formă alternativă pentru provocator.