verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a plural la prezent pentru provoca.
- forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru provoca.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru provoca.
- forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru provoca.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină provocare. Confer franceză provoquer.
Definiții
- (v.tranz.) a ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni.
- a avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui.
- (spec.) a produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni.
- a chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru provoca.
Exemple
- Îl provoacă la luptă.
- Injecția i-a provocat o senzație de înviorare.
- A provoca cuiva o supărare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | provoca | provocau |
Sinonime: 1: instiga, asmuți, chema, invita, (înv.) provocarisi, 2: cauza, crea, da, determina, face, pricinui, produce, stârni, 3: cauza, pricinui, produce, (pop.) cășuna, (înv.) trage