← înapoi la căutare

provocăluire

/pro.vo.kə.lu'i.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din provocălui.

Definiții

  1. acțiunea de a provocălui și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprovocăluireprovocăluiri
genitiv-dativprovocăluiriiprovocăluirilor
vocativprovocăluire, provocăluireoprovocăluirilor
articulatprovocăluireaprovocăluirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică