protură
/pro'tu.rə/Etimologie
Din franceză protoures.
Definiții
- (la pl.) ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | protură | proture |
| genitiv-dativ | proturei | proturelor |
| vocativ | protură | proturelor |
| articulat | protura | proturele |