protuberanță
/pro.tu.be'ran.ʦə/Etimologie
Din franceză protubérance.
Definiții
- parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură.
- nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | protuberanță | protuberanțe |
| genitiv-dativ | protuberanței | protuberanțelor |
| vocativ | protuberanță | protuberanțelor |
| articulat | protuberanța | protuberanțele |