protoiodură
/pro.to.jo'du.rə/Etimologie
Din franceză protoiodure.
Definiții
- (chim.) combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | protoiodură | protoioduri |
| genitiv-dativ | protoiodurii | protoiodurilor |
| vocativ | protoiodură | protoiodurilor |
| articulat | protoiodura | protoiodurile |