protoclorură
/pro.to.klo'ru.rə/Etimologie
Din franceză protochlorure.
Definiții
- (chim.) combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | protoclorură | protocloruri |
| genitiv-dativ | protoclorurii | protoclorurilor |
| vocativ | protoclorură | protoclorurilor |
| articulat | protoclorura | protoclorurile |