Etimologie

Din franceză protester < latină protestari ("a declara public"). Confer italiană protestare.

Definiții

1. (v.intranz.) a manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste.
2. a contesta.
3. (v.tranz.) a stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență.
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru protesta.

Exemple

• A protestat cu vehemență.
• Cine mai protestează în front?

Declinare

Sinonime: 1: (prin Transilv.) șușta, (înv.) prerecui, protestălui, protestui, remonstra; crâcni, murmura, (pop.) cârti, (prin Mold. și Bucov.) blești, (înv.) răpști, 2: contesta, reproba, respinge

Etimologie

Din protesta.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru protesta.
2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru protesta.