substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Derivat regresiv din a protesta.
Definiții
- faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă
- act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare
- act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | protest | proteste |
| genitiv-dativ | protestului | protestelor |
| vocativ | protestule | protestelor |
| articulat | protestul | protestele |
Sinonime: protestație, protestăciune, crâcneală, crâcnire, murmur, (pop.) cârteală, (înv.) răpștire.
Antonime: consens, accept, liniște
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză protester < latină protestari ("a declara public"). Confer italiană protestare.
Definiții
- (v.intranz.) a manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste.
- a contesta.
- (v.tranz.) a stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru protesta.
Exemple
- A protestat cu vehemență.
- Cine mai protestează în front?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | protesta | protestau |
Sinonime: 1: (prin Transilv.) șușta, (înv.) prerecui, protestălui, protestui, remonstra; crâcni, murmura, (pop.) cârti, (prin Mold. și Bucov.) blești, (înv.) răpști, 2: contesta, reproba, respinge