prosti
/prosˈti/Etimologie
Din prost. Din slavă prostiti ("a ierta").
Definiții
- (v.refl.) (despre oameni) a-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi.
- (fam.; despre oameni) a avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni.
- (v.refl. și tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci.
- (despre lucruri) a-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului.
- (v.tranz.) (fam.) a induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela.
- (v.intranz.) (pop.) a cerși.
Exemple
- Viața pe care o duce l-a prostit de tot.
- Marfa asta s-a prostit de tot.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | prostea | prosteau |
Sinonime: 1: (se) îndobitoci, (se) tâmpi, (pop.) (se) năuci, (reg.) (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) (se) tonti, idiotiza, 4: se degrada, 5: înșela, cerși