← înapoi la căutare

prospețime

/pros.pe'ʦi.me/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din proaspăt + sufixul -ime.

Definiții

  1. calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprospețime—
genitiv-dativprospețimii—
vocativprospețime—
articulatprospețimea—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică