proslăvitor
/pro.slə.vi'tor/Etimologie
Din a proslăvi + sufixul -tor.
Definiții
- rarpersoană care proslăvește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | proslăvitor | proslăvitori |
| genitiv-dativ | proslăvitorului | proslăvitorilor |
| vocativ | proslăvitorule | proslăvitorilor |
| articulat | proslăvitorul | proslăvitorii |