Etimologie

Din franceză proscrire (după scrie).

Definiții

1. (v.tranz.) (în roma antică) a condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit.
2. (v.tranz.) a lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni.
3. (v.tranz.) (rar) a interzice, a opri.

Declinare

Etimologie

Din a proscrie.

Definiții

1. (adesea substantivat) scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit.
2. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit.