prorocitor
/pro.ro.ʧi'tor/Etimologie
Din a proroci + sufixul -tor.
Definiții
- (înv.) care prorocește.
Din a proroci + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prorocitor | prorocitori |
| genitiv-dativ | prorocitorului | prorocitorilor |
| vocativ | prorocitorule | prorocitorilor |
| articulat | prorocitorul | prorocitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică