proprietate
/pro.pri.e'ta.te/Etimologie
Din franceză propriété < latină proprietas, proprietatis.
Definiții
- stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut.
- trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire.
- calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | proprietate | proprietăți |
| genitiv-dativ | proprietății | proprietăților |
| vocativ | proprietate | proprietăților |
| articulat | proprietatea | proprietățile |