pronunța
/pro.nun'ʦa/Etimologie
Din latină pronuntiare, franceză prononcer.
Definiții
- (v.tranz.) a emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula.
- (v.tranz.) a ține un discurs, o cuvântare etc.
- (v.tranz.) a da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit.
- (v.refl.) a-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pronunța | pronunțau |