pronume
/pro'nu.me/Etimologie
Din latină pronomen. Confer franceză pronom.
Definiții
- (gram.) parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
- (prin confuzie) prenume.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pronume | pronume |
| genitiv-dativ | pronumelui | pronumelor |
| articulat | pronumele | pronumele |