promulga
/pro.mul'ga/Etimologie
Din franceză promulguer < latină promulgare.
Definiții
- (v.tranz.) a da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | promulga | promulgau |
Din franceză promulguer < latină promulgare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | promulga | promulgau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică