prohod
/pro'hod/Etimologie
Din slavă (veche) provodŭ.
Definiții
- slujbă religioasă la înmormântările creștine; (p.gener.) înmormântare; prohodire, prohodit.
- slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Cristos.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prohod | prohoduri |
| genitiv-dativ | prohodului | prohodurilor |
| vocativ | prohodule | prohodurilor |
| articulat | prohodul | prohodurile |