← înapoi la căutare

progenitură

/pro.ʤe.ni'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză progéniture.

Definiții

  1. copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar.
  2. animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprogeniturăprogenituri
genitiv-dativprogenituriiprogeniturilor
articulatprogenituraprogeniturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică