procuroră
/pro.ku'ro.rə/Etimologie
Din procuror.
Definiții
- membră a procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | procuroră | procurore |
| genitiv-dativ | procurorei | procurorelor |
| vocativ | procuroro | procurorelor |
| articulat | procurora | procurorele |