procuror
/pro.ku'ror/Etimologie
Din franceză procureur.
Definiții
- membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | procuror | procurori |
| genitiv-dativ | procurorului | procurorilor |
| vocativ | procurorule | procurorilor |
| articulat | procurorul | procurorii |