proctită
/prok'ti.tə/Etimologie
Din franceză proctite.
Definiții
- stare patologică constând în inflamarea anusului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | proctită | proctite |
| genitiv-dativ | proctitei | proctitelor |
| articulat | proctita | proctitele |
Din franceză proctite.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | proctită | proctite |
| genitiv-dativ | proctitei | proctitelor |
| articulat | proctita | proctitele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică