procliză
/pro'kli.zə/Etimologie
Din franceză proclise.
Definiții
- (gram.) așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | procliză | proclize |
| genitiv-dativ | proclizei | proclizelor |
| vocativ | procliză | proclizelor |
| articulat | procliza | proclizele |