verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză proclamer < latină proclamare.
Definiții
- (v.tranz.) a anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general.
- (v.tranz.) a acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate.
- (v.tranz.) a crea, a institui, a stabili, a introduce.
- (v.tranz.) a susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proclama.
Exemple
- Colonia s-a proclamat independentă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | proclama | proclamau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a plural la prezent pentru proclama.
- forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru proclama.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru proclama.
- forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru proclama.