Etimologie

Din franceză proclamer < latină proclamare.

Definiții

1. (v.tranz.) a anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general.
2. (v.tranz.) a acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate.
3. (v.tranz.) a crea, a institui, a stabili, a introduce.
4. (v.tranz.) a susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie.
5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proclama.

Exemple

• Colonia s-a proclamat independentă.

Declinare

Etimologie

Din proclama.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru proclama.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru proclama.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru proclama.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru proclama.

Sinonime: 1-2, 4: (înv.) proclamează