← înapoi la căutare

procitire

/pro.ʧi'ti.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din prociti.

Definiții

  1. acțiunea de a prociti și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprocitireprocitiri
genitiv-dativprocitiriiprocitirilor
vocativprocitire, procitireoprocitirilor
articulatprocitireaprocitirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică