procidență
/pro.ʧi'den.ʦə/Etimologie
Din franceză procidence.
Definiții
- (anat.) coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | procidență | procidențe |
| genitiv-dativ | procidenței | procidențelor |
| vocativ | procidență | procidențelor |
| articulat | procidența | procidențele |