prochimen
/pro.ki'men/Etimologie
Din neogreacă προκιμενον (prokímenon).
Definiții
- (bis.) nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prochimen | prochimene |
| genitiv-dativ | prochimenului | prochimenelor |
| vocativ | prochimenule | prochimenelor |
| articulat | prochimenul | prochimenele |