verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină probāre.
Definiții
- (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
- a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proba.
Exemple
- A proba sentimentele cuiva.
- Și-a probat temeinic ideile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | proba | probau |
Sinonime: 1: încerca, verifica, (înv.) ispiti, 2: argumenta, confirma, demonstra, dovedi, întări, susține
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru probat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru proba.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru proba.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru proba.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru proba.