prizonier
/pri.zo.niˈer/Etimologie
Din franceză prisonnier < compus din prison („închisoare”) + -ier.
Definiții
- militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; (p.ext.) persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins.
- persoană arestată, întemnițată; deținut.
- (fig.) persoană lipsită de libertate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prizonier | prizonieri |
| genitiv-dativ | prizonierului | prizonierilor |
| vocativ | prizonierule | prizonierilor |
| articulat | prizonierul | prizonierii |