verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză priver < latină privare.
Definiții
- (v.tranz.) (livr.) a împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar.
- (v.refl.) a renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | priva | privau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | privată | private |
| genitiv-dativ | privatei | privatelor |
| vocativ | privato | privatelor |
| articulat | privata | privatele |