← înapoi la căutare

pritocire

/pri.to'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din pritoci.

Definiții

  1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpritocirepritociri
genitiv-dativpritociriipritocirilor
vocativpritocire, pritocireopritocirilor
articulatpritocireapritocirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică