pritoacă
/pri'to̯a.kə/Etimologie
Din a pritoci (derivat regresiv).
Definiții
- (reg.) vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pritoacă | pritoace |
| genitiv-dativ | pritoacei | pritoacelor |
| vocativ | pritoacă | pritoacelor |
| articulat | pritoaca | pritoacele |