pristav
/pris'tav/Etimologie
Din slavă pristavŭ („ușier”).
Definiții
- (în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) persoană care anunță știrile oficiale; crainic.
- supraveghetor pe moșia unui boier; vătaf.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pristav | pristavi |
| genitiv-dativ | pristavului | pristavilor |
| articulat | pristavul | pristavii |