pripor
/pri'por/Etimologie
Din bulgară припор (pripor). Confer ucraineană прyпир (prypir), прyпору (pryporu).
Definiții
- coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș.
- (reg.) adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pripor | pripoare |
| genitiv-dativ | priporului | pripoarelor |
| vocativ | priporule | pripoarelor |
| articulat | priporul | pripoarele |