pripon
/pri'pon/Etimologie
Din slavă prĕponŭ („obstacol”), confer pripona, cuvânt cu sens obscur.
Definiții
- țăruș înfipt în pământ, de care se leagă animalele pentru a paște într-un anumit loc.
- funie cu care se leagă animalele de acest țăruș.
- par bătut adânc în pământ de care se leagă o ambarcațiune la malul unei ape.
- unealtă de pescuit, constând dintr-o sfoară lungă, de care sunt legate din loc în loc fire scurte, prevăzute cu cârlige la capete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pripon | pripoane |
| genitiv-dativ | priponului | pripoanelor |
| articulat | priponul | pripoanele |