prinzător
/prin.zə'tor/Etimologie
Din a prinde + sufixul -ător.
Definiții
- care prinde, care apucă sau înhață.
Din a prinde + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prinzător | prinzătoare |
| genitiv-dativ | prinzătorului | prinzătoarelor |
| vocativ | prinzătorule | prinzătoarelor |
| articulat | prinzătorul | prinzătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică