principiu
/prinˈʧi.pju/Etimologie
Din latină principium, italiană principio, franceză principe.
Definiții
- element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.
- (la pl.) totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni.
- element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; (spec.) element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice.
- convingere intimă, punct de vedere propriu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | principiu | principii |
| genitiv-dativ | principiului | principiilor |
| vocativ | principiule | principiilor |
| articulat | principiul | principiile |