prilejui
/pri.le.ʒuˈi/Etimologie
Din prilej + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji.
- (v.refl. impers.) a i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | prilejuea | prilejueau |