priință
/priˈin.ʦə/Etimologie
Din a prii + sufixul -ință.
Definiții
- (pop.) atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie.
- folos, ajutor, serviciu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | priință | priințe |
| genitiv-dativ | priinței | priințelor |
| vocativ | priință | priințelor |
| articulat | priința | priințele |